vineri, 17 noiembrie 2017

Destine inlantuite de Sarah Jio

Al doilea roman tradus la noi al acestei autoare este mai bun si mai sensibil decat primul.
Autoarea isi continua abordarea  plina de ingeniozitate,dar cu o tema care nu se poate spune ca o depaseste pe  cea din romanul anterior,si anume relatiile interumane care depasesc bariera timpului.
Mie unul mi-a placut extrem de mult,si astept alte romane ale tinerei scriitoare,pentru ca mi se par bine scrise,cu o tema diversa de ceea ce se clasifica azi drept roman romantic.
Lasand asta la o parte,romanul e misto,fluid,sensibil pana la cotor,cu o poveste aproape obsesiva despre un baietel care dispare de acasa.
Un subiect aparent simplu,creeaza o capodopera de care greu te dezlipestesti,te inlantuie si te obliga sa vezi care e soarta baietelului,si care e deznodamantul povestirii care in timp ce citesti devine parca mai obsesiv.
Aici se intampla insa un fenomen interesant,si anume ca romanul are mai multe planuri de descriere,autoarea baga momentele din trecut,aliniindu-le cu prezentul pentru a da relevanta romanului,si pe buna dreptate aceasta tehnica da unicitate  si mister intregind povestea si amplificand puterea de seductie a intregului roman.
Personajele sunt atat de bine descrise,incat uneori intri in pielea lor,si nu faci diferenta dintre realitate si ficitune,nu pot spune decat ca aceasta autoare a avut niste tinte precise si le-a atins cu desavarsire.Nu pot spune ca am vreun preferat fiindca autoarea ma determinat sa le iubesc pe toate,chiar si pe cele secundare sau cele care trebuiau sa-mi fie antipatice.
Coperta e un plus,desi pare simpla e incarcata cu multe sentimente contradictorii,casa din imagine facand referire probabil la personajele care nu apartind niciunei lumi.
Un roman desavarsit care impleteste trecutul cu prezentul intr-o poveste extraordinara,sensibila si  interesanta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu