Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

Romanul este ceva ciudat,o combinatie stranie intre o poveste de dragoste,o crima si o povestea transformarii lui Dorian Grey,sau mai bine zis a portretului sau.
Adevarul este ca ma asteptam la altceva,ca tematica ma refer,dar si tema iubirii pe care diseca Wilde in romanul sau este interesant datorita stilului si descrierii utilizate.
Personajele beneficiaza de atentia autorului fiind evidentiate in parte,astfel ne facem o idee despre fiecare .
Dorian mi se pare aristocratul subtil ,in timp ce Bassil mi se pare artistul talentat,dar ei beneficiaza de o prietenie frumoasa .Asta pana cand artistul termina portretul lui Dorian si il daruieste.Aici povestea devine un pic confuza,atunci cand o serie de evenimente de natura tragica,il fac pe Dorian sa uite de tablou si sa-l arunce in mansarda.
Chestia cu imbatranirea si scoaterea la iveala a viitorului sumbru mi se par niste elemente misto rau de tot,si chestiile astea doua m-au tisut legat de roman.
Finalul,oh,finalul e dinamita curata.Desi romanul nu exceleaza,finalul e cireasa de pe tort.Este superb,ingenios si tragic totodata,lasand loc de cateva interpretari.
Trebuie insa sa spun si ca exista o serie de capitole al naibii de plictisitoare, pe care le-am citit printre randuri,pentru ca erau foarte lungi si plictisitoare.Dar scotand aceste elemente din peisaj romanul e chiar bunicel si intr-o masura merita citit numai si pentru finalul superb.